Jimi Hendrix, artistul care a schimbat sunetul muzicii. „Muzica este religia mea. Ceea ce am de spus, spun cu chitara mea”

Chitarist, cântăreț și compozitor rock american, Jimi Hendrix (1942 – 1970) este artistul care a fuzionat genurile tradiționale americane de blues, jazz, rock și soul cu tehnicile rock-ului avangardist britanic pentru a redefini chitara electrică după propria imagine și propriul concept.

Pentru mulți, Jimi Hendrix a fost geniul absolut din muzică, ducând notele produse de chitară în locuri nemaiuzite și neștiute, un talent aproape nepământesc, muzica lui fiind actuală și inovatoare și în ziua de azi. Iar dacă nu a fost un geniu, atunci cu siguranță a fost un deschizător de drumuri, împingând limitele a ceea ce se putea face cu o chitară electrică și fiind o importantă sursă de inspirație pentru numeroși muzicieni ai generației lui, dar și ai generațiilor care l-au urmat.

• Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu…
• Monica Vitti, regina filmului italian

„Nu cred că poți fi mai cool decât Jimi Hendrix”, Hendrix în viziunea lui Slash de la Guns N’ Roses.

„Jimi era pur și simplu interesant. Era întruchiparea chitaristului electric sălbatic”, spunea Slash, fostul chitarist GNR, într-un interviu. „Cred că atracția lui Jimi era faptul avea un stil de chitară fluid și lipsit de inhibiții, care practic striga. Avea acest sunet exagerat care mă atrăgea”.

Slash evocă momentele din adolescență trăite cu acela care avea să-i devină coleg de trupă în GNR

„Îmi amintesc că atunci când eram copil, aveam probabil 13 sau 14 ani, era un film cu Hendrix care rula în weekenduri, alături de The Song Remains The Same și The Rocky Horror Picture Show, iar eu și Steve Adler (n.r. fostul toboșarul și coautor al trupei hard rock Guns N’ Roses) ne furișam în sala de cinema, ne drogam și ne uitam la aceste filme. Există cu siguranță o fascinație față de persoana lui Hendrix – de comportamentul său – care părea foarte, foarte cool. Nu cred că poți fi mai cool decât Jimi Hendrix. Atunci când mă gândesc acum la Jimi, încep să mă raportez la cum trebuie să fi fost să fii un star rock în 1967/68. O perioadă atât de sălbatică, când totul era atât de nou și primitiv și toată lumea venea dintr-un loc atât de diferit din punct de vedere mental. Existau lucruri politice cu o influență masivă asupra culturii tinerilor, iar copiii încercau să își ia viața și viitorul în propriile mâini.

Chestia cu Jimi este că s-a născut în America și a avut un talent de sus, dar a fost descoperit de o echipă de englezi care l-a adus la Londra, unde totul se întâmpla cu adevărat, și l-au apreciat pentru ceea ce era. Era foarte extravagant în mintea lui și i se dădea ocazia să fie cine voia să fie.

Hendrix a fost acceptat la Londra datorită acelui fel de călătorie psihedelică și hippy care se petrecea acolo într-un mod atât de masiv. (…) Și dacă ar fi avut jumătate de șansă, sunt sigur că ar fi făcut-o în America, dar acel spirit nu exista la nivel creativ așa cum exista în Anglia”.

Jimi Hendrix a fost un pionier în muzică

Hendrix a fost descoperit și manageriat de Chas Chandler, basistul „The Animals” din anii 1960, trupă care a avut un succes răsunător cu piesa „House of the Rising Sun”.

Jimi Hendrix a fost un pionier în muzică, o figură revoluționară care le-a arătat tuturor ce era posibil să facă cu o chitară, iar muzica sa a fost un amestec de putere brută și finețe rafinată.

Jimi Hendrix s-a născut sub numele de Johnny Allen Hendrix la 27 noiembrie 1942, în Seattle, Washington, ulterior schimbându-și numnele în James Marshall Hendrix.

Părinții lui, Lucille (Jeter) și James Allen Hendrix, erau afro-americani, Hendrix fiind crescut de mamă în timp tatăl său era înrolat în armata SUA pentru a lupta în cel de-al Doilea Război Mondial pe frontul din Europa. După ce Lucille a început să aibă probleme serioase cu alcoolul, Hendrix a fost trimis să locuiască la rude în Berkeley, California. La revenirea din război, tatăl său, James Allen Hendrix, și-a recuperat fiul, a divorțat de Lucille și s-a ocupat de educația sa.

A fost parașutist

Atunci când Hendrix avea 13 ani, tatăl său l-a învățat să cânte la o chitară acustică. În 1959, Jimi a renunțat la liceu și s-a înrolat în armata americană, la parașutiști, însă după ce și-a fracturat glezna în timpul unui salt de antrenament cu parașuta a fost lăsat la vatră. Scutit astfel de serviciul militar în Războiul din Vietnam, Hendrix și-a petrecut începutul anilor 1960 lucrând ca acompaniator independent pentru o varietate de muzicieni, atât celebri, cât și obscuri. Cu toate acestea, stilul său neortodox și înclinația sa de a cânta „la volum ridicat” l-au limitat la o muncă de subzistență, până când a fost descoperit într-un mic club din New York și adus în Anglia în septembrie 1966. Cântând alături de doi muzicieni britanici, basistul Noel Redding și toboșarul Mitch Mitchell, Hendrix a uimit publicul din cluburile londoneze cu virtuozitatea sa instrumentală și cu show-ul său extrovertit, printre admiratorii săi numărându-se și membrii trupei Beatles, Rolling Stones și The Who. S-a dovedit a fi mult mai ușor pentru el să le învețe trucurile lor decât le-a fost lor să le învețe pe ale lui.

Cel mai celebru chitarist stângaci

Hendrix era stângaci și cânta la o chitară pentru mâna dreaptă având chitara întoarsă cu susul în jos. A dobândid faimă la sfârșitul anilor 1960 cu trupa sa, Jimi Hendrix Experience. La Londra, Hendrix și trupa lui, Experience, au forjat un nou peisaj sonor, întinzând blues-ul până la o limită de expresie, eteric, dar înfricoșător, liric, dar periculos, sublim, dar nemilos. „Nu vreau ca cineva să îmi pună o etichetă de psihedelic pe frunte. Mai degrabă Bach sau Beethoven”. De altfel, pe Mozart, Haendel, Bach și Mahler, Hendrix i-a enumerat ca fiind printre cei care l-au influențat. Câteva dintre cele mai cunoscute cântece ale sale sunt „Purple Haze”, „Hey Joe”, „Foxy Lady” și „All Along the Watchtower”. Spectacolele lui Hendrix erau cunoscute pentru energia, spectaculozitatea și abilitatea sa de a captiva publicul cu magica sa chitară. Muzica și performanțele lui Hendrix au influențat dezvoltarea muzicii rock și este adesea considerat unul dintre cei mai mari chitariști din toate timpurile.

A lansat trei albume de studio în timpul vieții sale: „Are You Experienced„ (1967), „Axis: Bold as Love” (1967) și „Electric Ladyland” (1968).

Hendrix a fost influențat de diverse genuri muzicale

A fost cunoscut pentru colaborările sale cu alți muzicieni, printre care basistul Noel Redding și bateristul Mitch Mitchell, care au făcut parte din Jimi Hendrix Experience.

Hendrix a fost influențat de diverse genuri muzicale și artiști, inclusiv de muzicieni de blues precum Muddy Waters și B.B. King, precum și de pionieri ai rock and roll-ului, precum Chuck Berry și Elvis Presley.

În ciuda carierei sale scurte, Hendrix a fost aclamat de critici și a primit numeroase premii, inclusiv o includere postumă în Rock and Roll Hall of Fame în 1992.

Hendrix a fost cunoscut pentru reprezentația remarcabilă pe care a avut-o în cadrul Festivalului Monterey Pop din 1967, unde a dat foc chitarei sale.

A murit în mod tragic la vârsta de 27 de ani

A murit în mod tragic la 18 septembrie 1970, la vârsta de 27 de ani. Cauza morții a fost asfixia cauzată de o supradoză de barbiturice, deși au existat dezbateri și speculații în jurul circumstanțelor morții sale.

Mormântul lui Hendrix se află în Greenwood Memorial Park din Renton, Washington.

În 1994, o statuie a lui Jimi Hendrix a fost ridicată în cartierul Capitol Hill din Seattle, ca un omagiu adus muzicianului.

Hendrix a fost distins postum, în 1992, cu premiul Grammy pentru întreaga carieră. De asemenea, mai multe albume postume cu materiale inedite au fost lansate după moartea sa, printre care „The Cry of Love” (1971) și „Valleys of Neptune” (2010).

Revista Rolling Stone îl clasează în mod constant pe Hendrix printre cei mai mari chitariști și artiști

Chitaristul, cântărețul și compozitorul canadian Neil Young (născut la 12 noiembrie 1945) a declarat că Hendrix a fost „absolut cel mai bun chitarist care a trăit vreodată; nu a existat nimeni care să se afle pe același loc cu el”.

Conform IMDb.com , Jimi Hendrix „a fost primul muzician inclus în Native American Music Hall of Fame”, după ce acesta a dezvăluit că are strămoși Tsalagi (Cherokee) și Nahua (Aztec)”, cu toate că informațiile despre descendențele sale nu au fost verificate.

A fost un muzician autodidact și nu a luat niciodată lecții formale de chitară.

Deși a avut mai multe relații cu femei de-a lungul vieții, dragostea lui a fost Kathy Etchingham, un model britanic, cu care Hendrix a avut o relație din 1966 și până în 1969. Etchingham a avut o influență semnificativă asupra vieții și carierei lui Hendrix, aceasta împărtășind de-a lungul anilor multe povești personale și informații despre relația lor.

„Pe scenă, oamenii îl vedeau adesea pe Jimi ca având un aer incredibil de intens și serios. Dar deodată îi apărea pe față un zâmbet, aproape un râs, fără niciun motiv aparent. (…) Îmi amintesc foarte bine că (Jimi) stătea pe pat sau pe podea acasă, în Brook Street; uneori cânta un riff ore întregi până când îl făcea perfect. Apoi își dădea capul pe spate și râdea. Acelea erau momentele în care o făcea atât de bine. Pentru el, și nu pentru altcineva”.

Surse:

https://thequietus.com/articles/05524-slash-interview-jimi-hendrix

https://www.britannica.com/biography/Jimi-Hendrix

https://www.imdb.com/name/nm0001342/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

https://www.theguardian.com/music/2014/oct/26/jimi-hendrix-biopic-london-1967-changed-sound-for-ever

Vă mai recomandăm să citiți și:

Celine Dion, diva scenei muzicale. „Tocmai atunci când crezi că nu poți, de fapt poți”

Muzica stranie auzită de astronauții Apollo 10 pe fața nevăzută a Lunii

Katharine Hepburn, vedeta de la Hollywood cu cele mai multe Oscaruri. „Nu poți schimba muzica sufletului”

Vincent van Gogh: „Prin picturile mele vreau să transmit ceva mângâietor, la fel cum muzica aduce mângâiere”